Blogger's Voice of Romania

CU PATRIOTISMUL TE NASTI. EL ESTE INSCRIS IN TINE DE BUNUL DUMNEZEU ODATA CU NASTEREA TA, CARE ARE LOC DIN ANUMITI PARINTI, INTR-UN ANUMIT LOC PE FATZA PAMANTULUI, SI INCEPAND DE LAPTELE SUPT SI A VORBI O SINGURA LIMBA, LIMBA MATERNA, CARE NU SE UITA NICIODATA, FIIND INTRATA IN CORPUL OMENESC ODATA CU LAPTELE MAMEI. PATRIOTISMUL, FIIND O CONSECINTA IMEDIATA SI PENTRU INTREAGA VIATZA A CONDITIILOR ARATATE MAI SUS. NU POTI CONDAMNA PE UN GREC CA-SI IUBESTE GRECIA, PE UN FRANCEZ CA IUBESTE FRANTA, SAU PE UN POLONEZ CA IUBESTE POLONIA. DAR II POTI CONDAMNA PE FIECARE DINTRE ACESTIA CARE NU-SI IUBESC PATRIA. CAT DUREAZA IUBIREA DE PATRIE? INTREAGA VIATZA, DE CAND TE NAQSTI PANA MORI, TOT ASA CUM ITI IUBESTI, PARINTII, FRATII , RUDELE SI INTTREG NEAMUL DIN CARE FACI PARTE. SI INCA CEVA IMPORTANT: CHIAR DACA-TI PARASESTI PATRIA IN ANUMITE CIRCUMSTANTE, IUBIREA DE PATRIE CONTINUA SA EXISTE IN TINE, BA CHIAR DEVINE SI MAI PUTERNICA SI ANTRENEAZA IN TINE DORUL DE PATRIE CARE UNEORI ESTE ATAT DE INTENS INCAT TE FACE SA SUFERI. NUMEROSI PATRIOTI ROMA SILITI SA SE REFUGIEZE IN DECURSUL ISTORIEI, AU REVENIT IN PATRIE LA SFARSITUL VIETII PENTRU A FI INMORMANTATI IN PAMANTUL PATRIE.
A fost un lung citat, semnat anonim, drept comentariu la articolul cuiva despre patriotism (cel din urmă avea bun simţ, deci a contrariat). Nu am să spun ce este greşit, fiindcă aproape totul este greşit. Metafizica legionară se exprimă aici, plenar, cu patosul comunist şi stupiditatea căpşunarului.
Pentru claritate, şi pentru cine eventual nu a înţeles, eu sunt patriot. Conceptul de patriotism, în sine, face obiectul disputei. Problema-problemelor nu este nici în economie, nici în societate, nici în conjunctura internaţională dificilă; problema este în capul nostru, aşa cum anonimul demonstrează. Acolo găsim prea mult gunoi, doar că este genul de gunoi de care nu putem scăpa prin metodele obişnuite, sau prin mai moderna reciclare.
Am reprodus citatul fiindcă acest blog este adresat, explicit sau implicit, istoricilor. Cred că nu este suficient să constatăm aberaţiile conştiinţei publice. Ar fi de dorit să luptăm, după puterile fiecăruia, cu aberaţiile imaginarului colectiv. Pe concret - când va redeschide MNIR o serie de conferinţe pentru public? Pe orice temă de interes public. Inclusiv "patriotismul".

Erratum articol lege

Cu scuzele de rigoare... Legea la care făceam referire ieri are articole atât de lungi (pe pagini...), încât numerotarea lor este greu de urmărit. Articolul pe care în citam era Art. 2, paragraful (4). Voi încălca regulile obişnuite şi voi face modificarea şi în postarea respectivă, pentru a nu provoca confuzii cititorilor.

Arheologie şi cercetare

Mă uitam azi, ca tembelul ("vântură vânt"), pe Ordonanţa 43 din 2000, cea care reglementează activitatea arheologică. Am citit-o de mai multe ori, de-a lungul timpului, mai mult pe bucăţi (cu interese specifice) decât în ansamblu, dar această prevedere pur şi simplu mi-a scăpat... Sper să nu fie o prostie din partea mea să atrag atenţia asupra unei prevederi foarte bune, necesare şi în viitoarea redactare (care acum se cloceşte).
De ce mi-a scăpat, în ciuda faptului că este foarte importantă? Nu e ciudat? Cred că noi, cei trecuţi de “vârsta mijlocie”, avem aşa o mare neîncredere în litera legii, că... literele trec prin faţa ochilor, private de conţinut, fiindcă, nu-i aşa? – şi ce dacă?. Să vedem ce spunea legiutorul, acum 11 ani:
Art. 2, (4): Toate etapele cercetării arheologice sunt parte integrantă a activităţii de cercetare ştiinţifică, aşa cum este definită de legislaţia în domeniu.
Oricine care a funcţionat în interiorul sistemului muzeal ştie că textul a rămas apă sfinţită (nici nu drege, nici nu strică), fiindcă altfel ar fi trebuit să aibă cel puţin următoarele consecinţe:

• muzeele care au ca obiect de activitate patrimoniul arheologic şi personal arheologic atestat, sunt unităţi de cercetare şi se supun legislaţiei în domeniu (= Legea cercetării), iar codul lor CAEN principal ar trebui să fie cel al cercetării;

• arheologii implicaţi în activităţi de cercetare sunt cercetători, de drept, şi nu muzeografi;

• arheologii implicaţi în proiecte de cercetare finanţate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării trebuie plătiţi conform Legii cercetării, nu după bunul plac al unui contabil;

• fondurile de cercetare provenite din alte fonduri decât cele ale Ministerului Culturii ar trebui gestionate după Legea cercetării, nu după legislaţia financiară ordinară dedicată instituţiilor publice; în consecinţă, de exemplu, fondurile necheltuite până la 31 decembrie ar trebui reportate, nu confiscate, şi cheltuite în anul următor, conform aceleeaşi legi, exclusiv în intereseul cercetării (de ex. deplasări, burse, abonamente, cursuri, publicaţii ştiinţifice, etc).

Ce am avut, în schimb? Cercetări preventive asimilate “prestării de servicii” (e drept că se “spală rufe”, doar noi nu suntem tocmai maşini de spălat); fonduri de salarizare dispărute în neantul “cheltuielilor publice”... No other comment needed...

Marele Răspândac

E plin Etajul de răspândaci. Unde este plictiseală mare sunt şi multe zvonuri. Sunt mulţi răspândaci modeşti, care îşi fac jobul cu zel, împrăştiind gunoiul. Există însă un singur Mare Răspândac. El nu este doar un distribuitor. El este un creator, un strateg, mândru de ceea ce poate. Ultima lui găselniţă ar fi că umblu după postul lui Damian.
Doresc să dezmint public această "ştire", care nu mi se pare deloc nevinovată. Ideea de a băga zâzanie nu este tocmai una originală, rezumându-se la urarea "încurcă-i Drace!". Că în ape tulburi mulţi pescari îşi vor încerca nada. După atâtea grenade aruncate în apă, s-ar putea însă alege doar cu un peşte mort, rău mirositor.
Despre răspândaci nu am nimic altceva de adăugat. Ei îşi vor continua viaţa lor, câtă este, cum este. Eu - la fel.
Vă urez o zi minunată!