marți, 26 aprilie 2011

Linku' luminat

Am primit din îndepărtata Americă un link, pe care vi-l împărtăşesc: http://www.cncs-uefiscdi.ro/wp-content/uploads/2011/04/Evaluarea-revistelor-din-domeniul-umanist.pdf. Este noul regulament de acreditare a revistelor româneşti din domeniul ştiinţelor umaniste.
Au trecut doar câteva săptămâni de când făceam spume că nu mă calific pentru proiectele Idei; motivele sunt mai multe iar unele nu au nici o legătură cu managementul din MNIR. Dar unul dintre motive este situaţia dezastruoasă în care se află publicaţia de casă - Cercetări Argeologice. Spunând "dezastruoasă" nu cred că exagerez cu nimic; este modalitatea concretă în care o instituţie "naţională", cu pretenţie de lidership, dă cu fluidele în fasole. Este suficient să consultăm chiar site-ul MNIR pentru a vedea ritmul fulminant al apariţiei "periodicului", adică la aproximativ trei ani: 1992, 1997, 2000, 2003, 2006, 2008, 2011 (?). Cum să te califici cu asemenea performanţă?? Ar mai fi de precizat imediat că NU finanţarea a fost problema (oricum, nu după 2000). Problema o ştim toţi, aşa că nu prea e mare lucru de discutat. Ştiu că se va lua cu titlu personal, deşi nu este; este o problemă care ne afectează pe toţi, în varii feluri, deci este o problemă instituţională, şi ar trebui rezolvată instituţional, prin numirea unui colectiv nou de redacţie. "Colectiv nou" înseamnă, ca la "guvern nou" - un alt şef!
Pentru ceea ce se întâmplă, de atâţia ani, nu există scuze. Cunoaştem contra-exemplul revistei Studii de Preistorie, editată de o asociaţie (al cărui nucleu funcţionează în MNIR) care din 2002 încoace a scos 7 numere, adică aproape un număr pe an, şi care deja a fost acceptată la evaluare de Thomson Reuters.

vineri, 1 aprilie 2011

Un veac de stupiditate


A trecut şi 1 Aprilie, cu discuţii sterile despre dacă „am ieşit” sau nu, precum un prunc leneş. Nimic nu mai e cum era. Nu am auzit nici o minciună straşnică, de genul „Băsescu a demisionat şi se retrage din politică”, sau „Irinel s-a sinucis cu şireturile de la corset”. Am învăţat însă, dintr-o reclamă-spam, că ar exista o „lună a păcălelilor” (uitai să întreb: internaţională?), de unde presupun că ar fi şi un an al păcălelilor (cel electoral), şi că se va ajunge la un deceniu al inventicii, dacă ar fi să ne luăm după Nostradamus.
Cu veacul e mai grav, fiindcă nu ştim cât durează; este un „secol indeterminat”, şi durează cât singurătatea.
A fost chiar o zi plicticoasă, cu veşnicele probleme în bazele de date ale fabricii, cu reînnoitele proiecte de cercetare, adică multă-multă rutină, cam cât un veac. A fost azi un singur moment amuzant, citind notele unui tânăr colaborator, care, dorind să traducă în engleză „Valul lui Traian”, a scris „Trajan’s wave”. Nu râdeţi şi nu daţi cu presupusul, că nu ghiciţi; nu este istoric, deci nu este deloc grav, este doar amuzant. Dar dacă totuşi vi se pare grav, sau poate doar amuzant, încă nu ştiţi nimic... Având o presimţire zumzăitoare, am deschis DEXonline şi... stupoare:
DEX ’98: val indice 1: „Masă de apă care înaintează prin mişcări oscilatorii [hoppa...] la suprafaţa unei mări, a unui fluviu [poate efluviu] (...) Din sl[avonă] valŭ” [de citit aprox. „valî”, cu finală mută].
DEX ’98: val indice 2: „Meterez de pământ care servea în antichitate [câtă precizie!] ca fortificaţie militară [super tautologinecologie], Din lat. vallum, cf. germ. Wall, it. vallo.”
Să recapitulăm: DEX crede că avem două cuvinte identice, ambele substantive neutre, provenite din două limbi diferite. Cool! Să mergem mai departe, prin veacul nost’!
Marele Dicţionar de Neologisme 2000 preia explicaţia 2 din DEX. Senzaţionala noutate este că „val” ar fi o achiziţie recentă, telectuală, deşi nu este clar dacă direct din latină, sau prin intermediarele moderne germane sau italiene (limbi vorbite în toate satele din Dobrogea).
Dicţionarul Etimologic Român este, desigur, cel mai gomos: 1. Undă, talaz. 2. Vălătuc, ţesătură.... 3. Piesă cilindrică... bla-bla. 4. Încercare grea, necaz [??]. 5. Barieră, obstacol, meterez. Şi aici începe recitalul: din slavona... Miklosich, Cihac, Conev, Philippide, iar pentru sensul 5, „derivarea directă din germană... nu este sigură” [dar este probabilă?!]. Câtă probitate... atâta dramă.
Oare la ce este bună atâta şcoală, dacă se calcă pe şireturi atât de uşor? „Hadrian’s Wall” şi „Valul lui Traian” au nevoie de un intermediar slavon? sau german? sau italian? Hallo??
Staţi cuminţi la locurile voastre!