Ginel

Când întreabă un „bucureştean” unde este Muzeul Naţional, i se spune, invariabil, că „vis-à-vis de CEC-ul mare”. Acolo este o stradă, de fapt, Stavropoleos pe nume, iar pe stradă – Carul cu Bere. De aceea, la întrebare s-ar putea răspunde, la fel de bine – „unde s-a răsturnat Caru cu Bere”... Parcă aud: „Bine că esti tu deştept!”
De Car se leagă multă istorie a „mânir”, după expresia savuroasă a unui om de ştiinţă. Mă voi opri la un singur caz, pe nume Ginel. Un nume mititel cu o poveste mare. Mă gândesc că dacă are o soră – ar trebui să se cheme Rosé. Ginel este Beefeater pe româneşte, stropit cu mult Borsec.
Cu câteva săptămâni în urmă a venit la mine, cu fălcile încleştate, gata de orice (la întâlnirea cu Balauru). Vroia o legitimaţie nouă, că pe cea veche – sanchi! – o pierduse. Dar să nu mai scriu pe ea „muzeograf”, că el este „cercetător”. Am încremenit. Sincer. Nici nu am avut replică. Ştiam că shit happen’, dar nu-ţi poţi reprezenta chiar toate nefăcutele care vin.
Cu ani în urmă (2005 sau 2006) am încercat să propun direcţiunii un set de criterii pentru promovarea într-o funcţie de cercetare. Nu a convenit. Dacă oamenii promovează pe merit – ei, Directorii, ce rol ar mai avea?...
Să vedem ce a ieşit. Ginel este doar un caz. S-a întâmplat să semneze un articol, în Muzeul Naţional (A physical and moral portrait of Balkan Vlachs in historical sources (IXth-XIIth centuries), MN 20, 2008), pe limba lui Beefeater deci. S-a întâmplat, iarăşi, să mă intereseze chestiunea (izvoare despre vlahi în veacul IX???? Woooow!!).
Nu am să fac o „recenzie”, că nu merită. Am amintesc doar scrântelile de limbă engleză (pentru tsar foloseşte, alternativ, ba csar, ba czar), dar nu ar fi asta chiar o problemă. Problemă este că nu ştie istorie. Ne-o cântă tot pe cea veche, cu prăbuşirea limes-ului roman (pe care îl numeşte border, ca la trotuar) ca urmare a rebeliunii lui Phocas (p. 4 cu nota 2), ceea ce înseamnă că degeaba şi-au răcit gura zeci de arheologi şi istorici, în ultimele două decenii... Ginel se foloseşte de „mărturia” lui Constantin Porphyrogenetul despre coloniştii romani aduşi (?) de „Diocleţian” (sic) în Dalmatia (de ce nu „Dalmaţia”??), care ar fi deci „romani” şi aşa se numesc „până în zilele noastre” (adică ale împăratului istoric), pentru a argumenta că numele a fost utilizat de sursele bizantine pentru a desemna „românii”. Ginel ar trebui să ştie, dar nu ştie, că învăţatul împărat nu făcea „istoriografie”, ci politică, deci nu amintea de capitala imperială a lui Diocletian decât pentru a-şi aroga drepturi la care doar visa, în fosta provincie Pannonia, aşa cum, de pildă, povesteşte migraţia croaţilor şi a sîrbilor doar pentru a-şi clama suveranitatea în Balcanii de vest. Ce legătură are asta cu „românii”? Borsec! Ca şi „dacii” cu „besii” („dacii” din Dacia Ripensis, ficior!).
Dar cel mai tare se răfuieşte Ginel cu defăimătorii de neam, care le pun nume de ocară, precum „nomazi”, „ciobani” şi alte alea. Să citim împreună: Our source reveals how the Vlachs in the Rhino valley used to travel „with their women and children“ a key element proving their non-nomad trait and their desire to settle down (p. 5). Remarcabil raţionament!
Dar cine sunt vlahii ăştia de pe râul Rhino? Pe Net veţi găsi un singur râu Rhino, în Kenia, unde se face sportul extrem de plăcut zis în popor safari. Ne explică tot Ginel, la pagina 4: Vlahorinhinii sunt vlahii care trăiesc pe valea Rhino. Antologic! Prostia este luată din Fontes IV (p. 7, sub semnătura lui H. Mihăescu), dar la ce bun un „cercetător”, dacă nu să fie atent pe unde calcă? Documentul care „atestă” vlahii „la mijlocul veacului IX” (doar fiindcă aminteşte de tulburările iconoclaste) este din secolul ... XVII (S. Brezeanu, Istoria imperiului bizantin, 2007, 146), textul fiind considerat o interpolare târzie în Miracolele Sf. Dimitrie (Madgearu, Continuitate..., 1997, 191-193), produs oricum al confuziilor pe care trecerea unui mileniu le produce (rynchinii sunt slavii de jurul Thessalonicului, în veacul VII, nu un râu..., ca şi sagudaţii din poveste, aşa că de ce ar veni „vlachorynchinii” de la Dunăre??). Textul respectiv nu „atestă” absolut nimic, fiindcă nu vlahii au cucerit Balcanii din mâna împăraţilor romani; el reflectă doar resentimentele pe care agitaţii vlahi le trezeau călugărilor de la Muntele Athos. „Poporul din căruţă” este doar amintirea tulbure a migraţiilor, iar „migratorii” veacului XVII erau vlahii.
Morala: Dacă ar fi existat un comitet de redacţie care să-şi facă treaba, recenzenţi de specialitate – aşa cum se pretinde revistelor de specialitate care visează „indexarea” – atunci acest articol (care este, cel mult, un „conspect” stângaci din Brezeanu) nu ar fi apărut, iar Ginel nu ar fi pretins că ar putea fi, vreodată, „cercetător”.
Dar cu Caru ce-aţi avut?...

De neamul moldovenilor

Ştiu că podurile de flori au prins pânză de paianjen, mai ales de când dincolo de Prut poţi fi arestat doar pentru faptul de a poseda un paşaport românesc, iar preţul unei vize este de două ori salariul mediu pe economie. Au trecut aproape două decenii de la ceea ce numim, din comoditate, Revoluţie - iată, deschidem balul! - iar vremea entuziasmelor a trecut şi ea. Acum doar ne crizăm, ne întrebăm care miniştri ar fi mai corupţi (ai PNL, sau a avortonului de coaliţie la putere) şi deplângem că PNT este o jumătate de EBa, mai simplu - "o ţâţă".
Dacă vremea entuziasmului s-a dus, sper că nu şi vigilitatea. Cu un interes, să zicem, pur "intelectual", am asistat mirat la dizolvarea Parlamentului moldovean în absenţa unui singur vot; atât a lipsit comuniştilor să numească un nou preşedinte şi să aibă ţara la discreţie, în următorii 4 ani. A trecut, deci, şi vremea "cozilor de topor" (expresie foarte reuşită şi foarte "moldovenească"); cine ar fi crezut?...
Nu. Nu putem să-i ajutăm pe românii de dincolo de Prut în nici un fel concret. Nici nu ştiu dacă cineva mai aşteaptă un "ajutor concret". E timpul să se ajute singuri, respectiv să se exprime clar şi limpede. Tot ceea ce putem face este să nu le răsplătim eforturile şi - uneori - sacrificiul cu indiferenţă, să le arătăm că ne pasă, că nu sunt singuri pe lume.
În ceea ce mă priveşte, nu cred în "naţionalism", nici măcar într-unul "luminat"; cred însă în "identitate", în existenţa prin cultură, cred în memorie şi în decenţă; or, ideologiei "poporului moldovean" exact decenţa îi lipseşte.
Nu ştiu cum aţi perceput voi evoluţia din ultimii ani ai "Moldovei"; discuţiile în mass-media românească sunt mai degrabă sumare, rezumându-se la comentariul evenimenţial (evenimentele din 7 aprilie, de exemplu). Eu am "semnele mele". Unul dintre ele se numeşte editura "Cartier", de la Chişinău (http://www.cartier.md/), care a fost prezentă şi la ultima ediţie a Bookfest. Este una dintre editurile de limbă română (bună! mă rog - cu mici scăpări) cele mai meritoase ale ultimilor ani. Este, de fapt, exact "semnul" pe care îl aşteptam: că vechea separaţie - marcată lingvistic - nu mai există. Acesta este sensul "unirii", pentru mine.
Am primit aseară, de la Sergiu Musteaţă, link-ul noului site al Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova. Vi-l comunic şi dv, în boxul alăturat (vezi "Situaţia politică...", Declaraţia din 20 iunie).

Reprezentativitate

Discuţii, aseară, pe tembelizor, că alegerile pentru Parlamentul European nu ar fi reprezentative; că o prezenţă la urne de sub 30% nu ar putea să autentifice numele listate... Că Europa nu i-ar putea lua în serios... Parcă noi putem.
În ciuda dezabuzării pe care au produs-o, rezultatele alegerilor din 7 iunie sunt oglinda fidelă a pentru The Land of Choise. Nu cunoaşteţi pipiţe care pasc iarbă în cârciumi de fiţe? E suficient să faceţi o plimbare la Mall (pe alese) şi să le admiraţi ghearele roz. Nu cunoaşteţi bătăuşi cu lanţuri mari de aur, care vorbesc tare despre Dumnezeu? Nu cunoaşteţi poeţi care rimează numai la Ceauşescu, în costume albe, ca să pară mai slabi, şi cu largi ochelari de soare, să nu le vedem ochii de carton?
Prin ce ar fi Eba, Gigi şi Vadim mai puţin reprezentativi decât Renate Weber sau Adrian Severin (cel recomandat de Vangelie)? Şi unde se discută aceasta? La televiziunile de ştiri??... Când a fost săltat Gigi (din greşeală?) ne-au ţinut zile în şir cu „directe” din Pipera, ca la sfârşitul lumii. Se îndoia cineva că Gigi nu va sta în închisoare? Poate caprele din Redacţie, după un consum excesiv de iarbă.
Şi apoi – cum ar putea fi nereprezentativi, când jumătate din votanţi nu a terminat liceul? Intelectualii au stat acasă, supăraţi pe lume, iar oamenii de afaceri s-au relaxat la invitaţia doamnei ministru.
Land of Choise... Of course! Bad choise...