Zmeirea mea

Deci se poate... Şi încă foarte repede.
Păcat că a trebuit să ajungem aici. Păcat că astfel de întâmplări ne clatină încrederea că putem fi un colectiv, sau că tragem sania în aceeaşi direcţie. Nici nu vreau să mă gândesc care sunt pierderile în faţa colegilor din alte instituţii... Dar să nu ne gândim la pierderi (există în orice "afacere") şi să ne vedem de ziua de mâine.
Pentru că suntem istorici, vom păstra amintirea, în scris. Arhiva noastră de toate zilele.
EST