Cioloşiada

În zgomotul provocat de evenimentele evocate în titlul anterior, a trecut aproape neobservată o veste bună (bună??.... poate la Germanos!): Dacian Cioloş a fost nominalizat pentru postul de comisar european pentru agricultură. La ştirile principale de seară de la Antena3, ştirea a venit unde pe locul ‘nşpe, fiind difuzată la 18:26. Atât suntem de confuze.
Ei bine – nimeni nu a crezut. Nici eu nu am crezut, condamnând cerbicia lui Băsescu de a-l nominaliza pe Cioloş, în ciuda avertismentelor că nu are nici o şansă (e primul „minister european”, judecând după buget), după cum m-am exprimat în materialul postat pe 18 octombrie.
Ar fi de aici de extras următoarele învăţăminte:
- se poate întâmpla ca Băsescu să aibă dreptate;
- se poate întâmpla ca eu să nu am dreptate;
- postura noastră de popor damnat, smiorcăindu-se că „toată lumea ne bate (uf! iar a venit vorba...) şi ne persecută”, a fost ridiculizată, fiind obligaţi, de acum, să considerăm că minunata copilărie (a democraţiei) s-a încheiat şi că, în consecinţă, va trebui să ne luăm în serios;
- ar fi de preferat totuşi ca Băsescu să nu mai aibă dreptate;
- ar fi de preferat ca d-l Păturiciu să aibă dreptate (dar să vândă, totuşi, Adevărul);
- Cioloşiada nu înseamnă „ciolaniada”, cum unii dintre dv, grăbiţi, au crezut (ca să vă înşelaţi şi dv, nu numai eu!); este antonimul; sau mimul, ceva;
- dacă anul acesta Moş Niculae vine travestit în Mircea (nu Bricul, ci Geoană), atunci, de Crăciun vine Santa Claus Iohannis, pe bune! călare pe o sticlă de Coca-Cola (cu palinka,... kalinka, ceva...)