miercuri, 24 iunie 2009

De neamul moldovenilor

Ştiu că podurile de flori au prins pânză de paianjen, mai ales de când dincolo de Prut poţi fi arestat doar pentru faptul de a poseda un paşaport românesc, iar preţul unei vize este de două ori salariul mediu pe economie. Au trecut aproape două decenii de la ceea ce numim, din comoditate, Revoluţie - iată, deschidem balul! - iar vremea entuziasmelor a trecut şi ea. Acum doar ne crizăm, ne întrebăm care miniştri ar fi mai corupţi (ai PNL, sau a avortonului de coaliţie la putere) şi deplângem că PNT este o jumătate de EBa, mai simplu - "o ţâţă".
Dacă vremea entuziasmului s-a dus, sper că nu şi vigilitatea. Cu un interes, să zicem, pur "intelectual", am asistat mirat la dizolvarea Parlamentului moldovean în absenţa unui singur vot; atât a lipsit comuniştilor să numească un nou preşedinte şi să aibă ţara la discreţie, în următorii 4 ani. A trecut, deci, şi vremea "cozilor de topor" (expresie foarte reuşită şi foarte "moldovenească"); cine ar fi crezut?...
Nu. Nu putem să-i ajutăm pe românii de dincolo de Prut în nici un fel concret. Nici nu ştiu dacă cineva mai aşteaptă un "ajutor concret". E timpul să se ajute singuri, respectiv să se exprime clar şi limpede. Tot ceea ce putem face este să nu le răsplătim eforturile şi - uneori - sacrificiul cu indiferenţă, să le arătăm că ne pasă, că nu sunt singuri pe lume.
În ceea ce mă priveşte, nu cred în "naţionalism", nici măcar într-unul "luminat"; cred însă în "identitate", în existenţa prin cultură, cred în memorie şi în decenţă; or, ideologiei "poporului moldovean" exact decenţa îi lipseşte.
Nu ştiu cum aţi perceput voi evoluţia din ultimii ani ai "Moldovei"; discuţiile în mass-media românească sunt mai degrabă sumare, rezumându-se la comentariul evenimenţial (evenimentele din 7 aprilie, de exemplu). Eu am "semnele mele". Unul dintre ele se numeşte editura "Cartier", de la Chişinău (http://www.cartier.md/), care a fost prezentă şi la ultima ediţie a Bookfest. Este una dintre editurile de limbă română (bună! mă rog - cu mici scăpări) cele mai meritoase ale ultimilor ani. Este, de fapt, exact "semnul" pe care îl aşteptam: că vechea separaţie - marcată lingvistic - nu mai există. Acesta este sensul "unirii", pentru mine.
Am primit aseară, de la Sergiu Musteaţă, link-ul noului site al Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova. Vi-l comunic şi dv, în boxul alăturat (vezi "Situaţia politică...", Declaraţia din 20 iunie).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu