sâmbătă, 5 februarie 2011

Arheologie şi cercetare

Mă uitam azi, ca tembelul ("vântură vânt"), pe Ordonanţa 43 din 2000, cea care reglementează activitatea arheologică. Am citit-o de mai multe ori, de-a lungul timpului, mai mult pe bucăţi (cu interese specifice) decât în ansamblu, dar această prevedere pur şi simplu mi-a scăpat... Sper să nu fie o prostie din partea mea să atrag atenţia asupra unei prevederi foarte bune, necesare şi în viitoarea redactare (care acum se cloceşte).
De ce mi-a scăpat, în ciuda faptului că este foarte importantă? Nu e ciudat? Cred că noi, cei trecuţi de “vârsta mijlocie”, avem aşa o mare neîncredere în litera legii, că... literele trec prin faţa ochilor, private de conţinut, fiindcă, nu-i aşa? – şi ce dacă?. Să vedem ce spunea legiutorul, acum 11 ani:
Art. 2, (4): Toate etapele cercetării arheologice sunt parte integrantă a activităţii de cercetare ştiinţifică, aşa cum este definită de legislaţia în domeniu.
Oricine care a funcţionat în interiorul sistemului muzeal ştie că textul a rămas apă sfinţită (nici nu drege, nici nu strică), fiindcă altfel ar fi trebuit să aibă cel puţin următoarele consecinţe:
  • muzeele care au ca obiect de activitate patrimoniul arheologic şi personal arheologic atestat, sunt unităţi de cercetare şi se supun legislaţiei în domeniu (= Legea cercetării), iar codul lor CAEN principal ar trebui să fie cel al cercetării;
  • arheologii implicaţi în activităţi de cercetare sunt cercetători, de drept, şi nu muzeografi;
  • arheologii implicaţi în proiecte de cercetare finanţate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării trebuie plătiţi conform Legii cercetării, nu după bunul plac al unui contabil;
  • fondurile de cercetare provenite din alte fonduri decât cele ale Ministerului Culturii ar trebui gestionate după Legea cercetării, nu după legislaţia financiară ordinară dedicată instituţiilor publice; în consecinţă, de exemplu, fondurile necheltuite până la 31 decembrie ar trebui reportate, nu confiscate, şi cheltuite în anul următor, conform aceleeaşi legi, exclusiv în intereseul cercetării (de ex. deplasări, burse, abonamente, cursuri, publicaţii ştiinţifice, etc).
Ce am avut, în schimb? Cercetări preventive asimilate “prestării de servicii” (e drept că se “spală rufe”, doar noi nu suntem tocmai maşini de spălat); fonduri de salarizare dispărute în neantul “cheltuielilor publice”... No other comment needed...

Un comentariu:

  1. se aplică formula: contează cine citeşte legea, nu cine o scrie;
    altminteri... fabuloasă descopery; ca să se confirme, din nou, că unele lucruri nu trebuie lăsate pe mâna altora; nici măcar cititul unei legi...

    RăspundețiȘtergere