Nicuşor şi Dan

Nu m-am implicat activ în politică o bună bucată de vreme (ani şi ani, le-am pierdut şirul). Nu am să o fac nici acum, de fapt, nu pentru că aş trăi cu convingerea că politica este expresia ultimă a corupţiei, ci pentru simplul motiv că nu sunt făcut pentru politică.
Aceasta nu înseamnă că nu am opţiuni politice. Se apropie alegerile locale şi va trebui şi eu să fac una. "Va trebui", spun, fiindcă am învăţat istorie cu Zoe Petre, şi nu am cum să nu înţeleg faptul că exprimarea unui punct de vedere politic nu este un drept, ci o datorie; este chiar "certificatul" de cetăţean. Nu am să dezvolt subiectul, am să spun doar că cetăţenii Atenei erau obligaţi să ia atitudine, mai ales în cazul unui conflict social, indiferenţii riscând oprobiul ambelor tabere. Mie mi se pare fair. Dacă avem pretenţia ca societatea în care trăim să ne apere interesele, atunci societatea are dreptul de a ne cere o opinie.
Am mai spus şi cu alte ocazii că actuala ofertă politică pentru Primăria capitalei mi se pare complet nefrecventabilă. Nu am să enumăr pretendenţii, fiindcă ar fi inutil. Am să spun doar că "cel mai chirurg dintre primari" a demonstrat, dincolo de verbiajul tipic al unui politician versat, dincolo de proasta creştere şicoasă - o imitaţie penibilă de Băse -, o aversiune pentru cultură şi tradiţii demnă de pistolul lui Goering.
Toată lumea pare să se fi resemnat că "doctorul" va mai lua cel puţin un mandat. Poate. Însă cetăţenii trebuie să exprime o opinie, iar cea mai bună opinie este un vot contra. Asta înseamnă că avem nevoie de un candidat care să încapsuleze nemulţumirea noastră.
Asemenea cavaleri rătăcitori, trăind din frumuseţea rimelor, nu sunt pe toate drumurile. Aşa că am găsit unul care deja a provocat câteva mori la duel, în persoana lui Nicuşor Dan. Nu am să-l prezint eu, fiindcă ştie să se prezinte şi singur (http://nicusordan.ro/cine-sunt). Dacă doriţi să vă informaţi suplimentar - va fi floare la ureche, câtă vreme presa din ultimele săptămâni abundă în portrete realizate celui care, în propriile cuvinte, se ridică împotriva Sistemului.
Nici eu nu-mi fac iluzii... Doar că avem datoria, dacă nu faţă de societate, atunci măcar faţă de copiii noştri, de a ne exprima amărâtul acela de vot.