Liberalismul şi Educaţia

Prin doctrină, dar şi prin tradiţia şi practica politică, liberalii români au arătat puţină atenţie domeniilor non-„productive”, aşa cum ar fi, alături de Sănătatea publică, Educaţia naţională. În deplin spirit liberal, dreapta românească democratică a arătat mai multă sensibilitate chestiunilor privitoare la taxe şi impozite, sau instituţiilor pieţei.
Din păcate, în acest fel liberalismul se condamnă la un bazin electoral care poate fluctua în jur de 10% (fiindcă nu putem considera masele rurale care au urmat Primarul şi săgeata, pe conjuctura guvernării din 2005-2008). Rezonarea ideilor liberale în corpul cetăţenesc este dependentă nu atât de bogăţia clasei de mijloc, cât de capacitatea cetăţeanului de a înţelege că idealurile liberale sunt în avantajul oricărui cetăţean şi că liberalismul nu este o doctrină „de clasă” (aşa cum se înţelege astăzi, chiar printre „luminaţi” comentatori de sticlă).
Dincolo de balamucul „promisiunilor” (egalat doar de hora furtişagului), fiecare partid trebuie să-şi fixeze priorităţi („să prioritizeze” – cu un barbarism la modă), pentru simplul motiv că nu se poate alerga după mai mulţi iepuri în acelaşi timp. Prioritatea „educaţie” este, probabil, cea mai ingrată dintre toate, fiindcă rezultatele se culeg în timp îndelungat; o „investiţie” (politică) ce vine pe „profit” eventual în generaţia copiilor iniţiatorilor, dacă nu mai târziu. Dilemă, nu?
Şi totuşi, o societate „liberală” nu poate fi decât o societate educată. Este o chestiune de sistem. Într-o societate educată cetăţenii ştiu să investească, ştiu să-şi păzească sănătatea, să-şi îndrume copiii, ştiu să se ajute fără a aştepta ajutor, să-şi promoveze tradiţiile şi identitatea.
...Doar dacă nu aşteptăm vreo minune. Dar minunile se întâmplă când vor ele, cum vor ele, şi nu pot ţine loc de strategie.
Nu sunt cadru didactic; nu sunt nici membru al PNL şi nu am fost niciodată. Sunt un liberal şi atât. Şi încerc să mai judec, deşi este anevoie în acest zgomot, în această isterie provocată de parveniţii îngrijoraţi de soarta poporului.