miercuri, 23 septembrie 2009

Lingvistica şi arheologia

Vineri, 2 octombrie 2009, ora 12.30, la sediul MNIR, se va lansa o carte, pe nume Lingvistica şi Arheologia slavilor timpurii. O altă vedere de la Dunărea de Jos. Cartea este semnată Sorin Paliga (de la catedra de limbi slave a Universităţii Bucureşti) şi subsemnatul.
Trebuie sa recunosc că gestul de a scrie o astfel de carte este unul nebunesc; dovada: nu există încă nici o sinteză a istoriei slave timpurii, scrisă în limba română, în original. Prin prisma acestei constatări – este o nebunie necesară. Evident, dată fiind dimensiunea problemei, în timp (vreo patru secole) şi spaţiu (jumătate din Europa), ea nu poate fi tratată „exhaustiv”, aşa cum se exprimă rituos arheologii, de obicei. A fost unul dintre motivele de a cauta un format „de popularizare”, cel puţin declarativ; în fapt, există şi aparat critic, redus însă la trimiterile fundamentale pentru o problemă sau alta, cu variaţii de volum al aparatului critic funcţie de experienţa noastră anterioară pe un subiect sau altul (subiectele „noi”, fără bibliografie proprie anterioară, au fost tratate mai aproape de maniera „profesională”).
Mai trebuie să recunosc că dacă Sorin Paliga nu ar fi insistat – cartea nu ar fi existat. Pur şi simplu nu aveam curaj... Că, acum, există – e altă poveste. S-ar putea să am, în timp, destule motive de a regreta că am făcut-o. Dar nu e în firea mea să mă uit în spate. Am înţeles, de mult, că performanţa ştiinţifică este perimabilă şi că nu poate avea pretenţia „perenităţii”, decât ca acumulare (precum miile de tiranozauri care au murit pentru a deveni „petrol”).
Cartea noastră despre slavii timpurii – sau, într-un limbaj mai tehnic, despre etnogeneza slavă – reprezintă mai degrabă un prim pas, decât ultima expresie a cunoaşterii. Este prima oară când încercăm să judecăm cu propria minte, câtă este, despre un subiect internaţional fierbinte, în loc de a ne rezolva micile probleme arheologice (sau lingvistice) cu trimiteri cuminţi la „ce au gândit alţii”.
Subtitlul – o altă vedere de la Dunărea de Jos – se datorează faptului că nu ne permitem tratarea subiectului din perspectivă multiplă (foarte dificilă şi ca informaţie, dar şi psihologic, fiindcă nu avem personalităţi disociative), ci aşa cum se văd ele, acum, din poziţia noastră geografică şi culturală. Nu mai puţin, subtitlul reprezintă o aluzie la celebra – de acum – teză a lui Florin Curta, despre naşterea slavilor la Dunărea de Jos; ipoteza a fost primită cu maximă mefienţă, cel puţin în lumea slavă, dar – nu mă îndoiesc – şi de cercetătorii români, care au protestat prin ignorare. Apărută în România, în traducere, în 2006, The Making of Slavs (2001) a provocat în străinătate o veritabilă furtună, cu mai multe episoade; unul dintre ele s-a petrecut, cu câţiva ani în urmă, la Viena, unde un conclav de slavişti s-a străduit să condamne „erezia”; un alt episod este mult mai recent: facultatea de istorie a universităţii din Sankt-Petersburg a dedicat un număr întreg din Studia Slavica et Balcanica Petropolitana (2, din 2008) analizei critice a lucrării (http://www.history.pu.ru/about/company/cathedra/slav/science/sspb/2008-2.php).
Ne alăturăm şi noi, deci, cu puţinele noastre puteri, la dezbaterea internaţională. Sigur, parafrazarea subtitlului colegului nostru de peste ocean (History and Archaeology on the Lower Danube Region) nu înseamnă preluarea tezei, ci analiza ei. Ce a ieşit – veţi spune dumneavoastră...
Nu pot să închei această scurtă prezentare fără a menţiona editorul: Cetatea de Scaun, care a suportat integral costurile de producţie, într-un gest de generozitate nu foarte frecvent în zilele acestea „cu praf”. Este o editură care şi-a câştigat, în timp, un profil de activitate specializat, legat de mica noastră lume a istoricilor. Nu putem fi – cel puţin autorii – decât recunoscători.

2 comentarii:

  1. Nu sunt un specialist, sunt doar un simplu cititor, parte din "publicul larg". Am răsfoit şi citit pe alocuri acest volum pe care l-am cumpărat ieri, la lansare. Îmi place tonul deschis, al unui "prim pas", nu de " ultimă expresie a cunoaşterii", însă m-a dezamăgit puţin abordarea. Am citit de slavii timpurii, dar şi de indo-europeni, traci, albanezi, români, am găsit cîteva repere cronologice preistorice (capitolul al 2-lea) sau târziu-medievale (capitolul al 8-lea). În bibliografie studiile care îi privesc pe carpi, albanezi, geto-daci, traci sunt mai numeroase decât cele despre avari, Procopius, Iordanes, arheologie şi lingvistică, aculturaţie, şamd. Mi-ar fi plăcut să găsesc mai multe despre slavii timpurii, iar parantezele (sau poate n-am înţeles eu scopul acestui volum!) de acest gen să fie note de subsol, anexe, excursuri. Din acest punct de vedere am apreciat mai mult capitolele 5 şi 6 dar şi volumul de referinţă Apariţia Slavilor, chiar dacă acesta din urmă evită "orice referire la romanitatea răsăriteană, la români (sau, dacă vreţi, la protoromâni)" şi "să analizeze ceea ce am numit convenţional 'etnogeneza slavilor'".

    Pentru o abordare generală "arheologie şi lingvistică" vă recomand capitolul al 4-lea al volumului A Companion to Archaeology (ed. John Bintliff), semnat de Roger Blench. Roger Blench a editat împreună cu Matthew Spriggs patru volume într-o serie cu titlul Archaeology and Language. Unele din studii sunt şi despre slavi: spre exemplu, Johanna Nichols, "The Eurasian spread zone and the Indo-European dispersal", în volumul al II-lea, pag. 220-266.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc pentru interes. Fie şi prin pseudonimul ales, "Ardagastus" nu poate fi un necunoscător.
    Istoria mea publicistică (nu foarte fioroasă) este una "solo". Mă asortez dificil la cooperări. Am încercat să ies din paradigma "arheologului Dumnezeu", care le ştie pe toate (inclusiv lingvistică), să urmez tendinţele spre cooperare interdisciplinară. Însă, să fim înţeleşi, orice cooperare are un preţ, şi se întâmplă să nu înţelegi totdeauna ce ţi se întâmplă când închei un contract (fie şi verbal).
    În ciuda scăderilor (pe care le cunosc), nu regret experienţa. Oricum, intenţia noastră nu a fost de a face capul mare "publicului larg" cu bibliografia. Cine are interese va afla negreşit ce mai este de citit. Cunosc lucrarea lui Nichols; punctul de vedere este, în fapt, destul de apropiat de ceea ce am încercat să sugerez eu - un "homeland" pannonic. Dar tocmai de aceea, discuţia despre "precursori" (a se citi "proto-slavi") nu este deloc una gratuită; eventual nu foarte reuşită.

    RăspundețiȘtergere